Recuperarea creanțelor, fără haos: planul de acțiune pe care îl construiește avocatul Vladimir Naciu

Recuperarea creanțelor e una dintre acele activități pe care companiile le amână până devine urgent. Nu pentru că nu știu că au de recuperat bani, ci pentru că, de multe ori, procesul intern este haotic: facturi împrăștiate, confirmări de livrare greu de găsit, dispute vechi amestecate cu livrări noi, promisiuni verbale și termene „mai dăm o săptămână”. În acest haos, pierzi două lucruri simultan: cashflow și control. Planul corect nu înseamnă să trimiți mai multe somații, ci să construiești o strategie care îți ordonează dovada, îți securizează termenele și îți păstrează pârghiile. Exact aici intervine avocat Vladimir Naciu: transformă recuperarea creanței dintr-o reacție emoțională într-un demers predictibil.

De ce „haosul” te costă mai mult decât debitul în sine

Când recuperarea se face fără structură, apar efecte în lanț:

nu mai știi exact ce sume sunt certe și ce sume sunt disputate;
nu poți demonstra rapid livrarea/recepția;
în negocieri, ești obligat să „cedez ceva” doar ca să închizi discuția;
pierzi timp procedural și riști să ratezi momentul optim pentru acțiune;
consumi timp de management în discuții sterile.

În Drept comercial, partea care câștigă nu este neapărat cea care are „mai multe e-mailuri”, ci cea care are o cronologie curată și o cerere clară.

Planul de acțiune: cum construiește avocatul Vladimir Naciu recuperarea „fără zgomot”

1) Diagnostic și separare: ce e cert, ce e discutabil, ce e strategic

Primul pas este să nu tratezi „datoria” ca pe un bloc. Avocatul Vladimir Naciu separă creanța pe straturi:

principal (facturi/scadențe),
penalități (dacă sunt prevăzute și calculabile),
costuri/daune (unde există bază),
dispute privind cantitatea/calitatea/termenele.

În paralel, se verifică rapid starea de fapt: contract, comenzi, livrări, recepții, plăți parțiale, compensări, corespondență. Scopul nu este să produci un dosar gros, ci să identifici punctele care țin creanța în picioare.

2) Stabilizare procedurală: securizezi poziția înainte de negociere

A doua etapă este „siguranța” juridică: notificări corecte, trasabile și orientate pe rezultat. În această fază se fixează:

baza creanței (documente-cheie),
termenul de răspuns,
opțiunile debitorului (plată / eșalonare / contestare motivată),
consecințele dacă nu răspunde.

Aici se taie și o greșeală frecventă: recuperarea prin telefon și WhatsApp, fără follow-up scris. În recuperare, memoria nu ajută. Dovada ajută.

3) Reconstrucția dovezii: lanțul comanda–livrare–factură–plată

Când debitorul contestă, contestă aproape mereu pe aceeași direcție: „nu e clar ce am primit”, „nu e conform”, „nu e în termen”, „nu e comandat”. Răspunsul eficient este lanțul documentar, construit simplu:

comanda / confirmarea (explicită sau implicită),
livrarea (aviz, CMR, AWB, borderou),
recepția (PV, semnături, mențiuni / rezerve),
facturarea (factură corelată cu livrarea),
scadența și eventualele plăți parțiale.

În multe companii, aceste documente există, dar sunt în foldere diferite, la oameni diferiți. Avocatul Vladimir Naciu le pune într-o cronologie care „se citește” ușor și care poate susține atât negocierea, cât și litigiul.

4) Negociere cu pârghii: ieșire controlată, nu discount „de oboseală”

Negocierea bună nu este „să închidem cu orice preț”. Este să închidem rapid, cu pierderi minime și cu protecție pentru viitor. În această fază se stabilesc:

o variantă A: plata integrală până la o dată clară;
o variantă B: eșalonare cu garanții, termene, clauze de accelerare;
o variantă C: compensare controlată (dacă există baze reciproce);
o variantă D: litigiu / executare, dacă nu există cooperare.

Important: orice înțelegere trebuie să fie scrisă, datată și coerentă cu documentele existente. Altfel, „închiderea” devine doar o pauză.

5) Litigiu cu direcție: rapid, curat, orientat pe recuperare

Dacă nu există deschidere, se intră în litigiu cu o structură care reduce timpul pierdut:

capete de cerere clare,
documente corelate pe lanț,
calcule verificabile,
cronologie scurtă,
obiectiv: recuperarea sumei, nu demonstrații de orgoliu.

În recuperarea creanțelor, litigiul nu trebuie să fie un „război total”. Trebuie să fie un instrument de presiune și finalizare.

Unde se blochează cel mai des recuperarea: 6 probleme tipice

contracte-cadru fără comenzi punctuale ușor de dovedit;
livrări fără recepții sau recepții fără mențiuni;
facturi emise fără corelare la livrare;
dispute vechi amestecate cu livrări noi;
lipsa unui sistem de urmărire a scadențelor și a termenelor;
negocieri purtate doar verbal.

Când bifezi două-trei, nu ai „ghinion”. Ai nevoie de structură.

Întrebări care îți clarifică rapid poziția

1) Pot recupera dacă nu am contract semnat, dar am livrări și facturi?
Uneori da, dar devine esențial lanțul de dovezi și practica dintre părți.

2) Debitorul contestă după luni. Mai contează?
Contează cum s-a făcut recepția și dacă au existat rezerve/notificări la timp.

3) Merită penalitățile sau încurcă?
Depinde de strategie. Uneori penalitățile cresc presiunea; alteori blochează negocierea. Se decide tactic.

4) Dacă plătește parțial, accept?
Poate fi util, dar trebuie documentat corect, cu destinația plății și fără a pierde restul pretenției.

5) Cât de repede ar trebui să „escaladez”?
Atunci când vezi lipsă de cooperare și când timpul îți erodează poziția (dovadă, cashflow, termene).

Recuperarea eficientă înseamnă un sistem, nu un sprint

Recuperarea creanțelor, făcută corect, seamănă mai mult cu un proces operațional decât cu o ceartă. Ai pași, ai termene, ai documente și ai opțiuni clare. Când le ai, debitorul simte că nu negociază cu oboseala ta, ci cu o structură care nu se rupe.

Dacă vrei să recuperezi bani fără să consumi săptămâni în discuții sterile, scrie la [email protected] sau sună la 0771291605. Avocatul Vladimir Naciu începe printr-un diagnostic rapid: separă sumele certe de cele disputate, verifică lanțul comanda–livrare–factură–plată și identifică punctele vulnerabile care pot fi reparate imediat. Apoi construiește planul de acțiune: notificări trasabile, cronologie probată, cerere clară și un scenariu de negociere care nu te obligă la concesii „de oboseală”. Dacă debitorul nu cooperează, planul trece natural în etapa de litigiu cu direcție, fără improvizații, cu documentele pregătite și calculele verificabile. Scopul este simplu: să îți recuperezi creanța cu minimum de zgomot, maximum de control și cu un sistem care te protejează și la următoarele contracte.

Iar când ai nevoie de o abordare solidă în Drept comercial, disciplina face diferența: cronologie, probă, presiune calculată.