190,9 miliarde lei la pensiile private: România a făcut „stocul” de viitor, dar îl împarte inegal

Dacă vrei să înțelegi cum arată România care vine, nu te uita doar la salarii și la inflație. Uită-te și la banii pe care îi pune deoparte, fără zgomot, lună de lună. La finalul lui septembrie 2025, sistemul de pensii private a strâns 190,9 miliarde lei – adică 10,3% din PIB. E o cifră care nu mai încape într-o notă de subsol: pensiile private au devenit un volum de capital suficient de mare încât să conteze pentru buget, pentru bursă și, în cele din urmă, pentru felul în care România va traversa următoarele decenii.

Dar raportul din 2025 spune și altceva, mai puțin confortabil: această acumulare nu are ritm uniform. Unii contribuie constant și mult, alții abia adună. În timp ce sistemul crește pe ansamblu, în interiorul lui se vede o polarizare care seamănă tot mai mult cu piața muncii de azi.

Cifra-cheie a anului: 10,3% din PIB și un sistem care a crescut cu peste 20% într-un an

La 30 septembrie 2025, activele totale din Pilonul II și Pilonul III au ajuns la 190,9 miliarde lei, cu 23% peste septembrie 2024 și cu 22% peste finalul lui 2024. Ponderea de 10,3% din PIB este pragul care arată că pensiile private nu mai sunt un „produs” în sens comercial, ci o infrastructură financiară. Datele sunt prezentate conform ASF.

În interiorul totalului, Pilonul II rămâne motorul: aproximativ 184,15 miliarde lei. Pilonul III, economisirea voluntară, ajunge la 6,75 miliarde lei. Diferența e atât de mare încât spune, în esență, cum economisește România: mai ales prin mecanisme obligatorii, mult mai puțin prin decizii voluntare repetate în timp.

Cine ține sistemul în viață: 9,36 milioane de participanți și o explozie de contribuții

Sistemul avea 9,36 milioane de participanți la final de septembrie 2025 (față de 9,12 milioane la finalul lui 2024). Pilonul II a ajuns la 8,41 milioane, iar Pilonul III la aproape 954.000.

Dar creșterea reală, cea care împinge sistemul înainte, vine din contribuții. În Pilonul II, contribuțiile brute din primele nouă luni au fost de 16,71 miliarde lei, cu 27% peste aceeași perioadă din 2024. Septembrie singur a adus aproximativ 1,89 miliarde lei, iar contribuția medie pe participant a urcat la circa 411 lei.

În Pilonul III, contribuțiile au fost de 690 milioane lei (+28%) în ianuarie–septembrie, iar septembrie a adus aproximativ 80 milioane lei (+26%). Contribuția medie – circa 168 lei – arată însă o limită: economisirea voluntară crește, dar este încă „fragilă”, dependentă de venitul disponibil.

În această ecuație, pensiile private din România sunt și un indicator social: ele arată cât de mult își permite România să economisească și cât de mult trăiește încă „din prezent”.

Ce se simte imediat: conturile cresc, iar sistemul începe să plătească tot mai vizibil

Pentru participant, diferența dintre un sistem „teoretic” și unul „real” se vede în două momente: când verifică soldul și când (sau dacă) primește o plată. În Pilonul II, activul mediu pe participant a ajuns la 22.103 lei la final de septembrie 2025, cu aproximativ 20% peste septembrie 2024. În Pilonul III, valoarea medie a contului este de 7.061 lei.

Plățile confirmă maturizarea sistemului. În Pilonul II, în primele nouă luni din 2025 s-au plătit aproximativ 1,78 miliarde lei către 52.513 participanți și beneficiari. În Pilonul III, plățile au fost de circa 180 milioane lei, către 11.906 persoane.

Raportul insistă asupra unui lucru care devine tot mai important pe fond de volatilitate: activele sunt evaluate la prețurile de piață, iar asta poate aduce fluctuații pe termen scurt. Pentru public, este un detaliu crucial, pentru că „azi e mai mic decât ieri” poate fi interpretat emoțional, deși produsul este construit pe zeci de ani.

Unde se duc banii: titlurile de stat ca „ancoră”, acțiunile ca „motor”

Structura investițiilor explică și de ce sistemul este perceput ca relativ stabil. În Pilonul II, titlurile de stat au o pondere de 65,5%, iar acțiunile – 25%. Restul portofoliului include obligațiuni corporative, fonduri de investiții și depozite.

În Pilonul III, titlurile de stat sunt 63,4%, iar acțiunile 27,2%, cu ponderi mici pentru celelalte categorii.

Interpretarea este simplă: fondurile de pensii finanțează în mod semnificativ statul și sunt investitori importanți pe piața de capital. Avantajul este stabilitatea. Vulnerabilitatea este legătura strânsă cu economia internă: costul de finanțare al statului, inflația și dobânzile influențează direct o parte mare din portofoliu.

Aici, activele Pilonului II devin mai mult decât o statistică: sunt un indicator al felului în care România își gestionează stabilitatea macro și credibilitatea financiară.

Cifra care împarte sistemul în două: 70% din active la 25% dintre participanți

În interiorul acestei creșteri există o fractură greu de ocolit: în Pilonul II, 70% din active sunt deținute de 25% dintre participanți. Extremele sunt elocvente: cel mai mare cont ajunge la 3,25 milioane lei, cel mai mic este de 1 leu, iar 20% dintre participanți au sub 1.681 lei.

Aceste cifre nu acuză administrarea fondurilor. Ele descriu, pur și simplu, modul în care funcționează contribuția: e proporțională cu salariul și cu stabilitatea în muncă. Cine a avut venituri mari și a contribuit constant, acumulează mult. Cine are venituri mici sau întreruperi, acumulează puțin.

Problema este ce se întâmplă mai departe: dacă piața muncii rămâne polarizată, polarizarea se mută în pensie. Iar atunci discuția publică nu va mai fi doar despre randamente, ci despre echitate și despre cum poate fi extinsă economisirea reală pentru cei care acum sunt în coada distribuției.

2026 și mai departe: miza nu mai este doar creșterea, ci încrederea

Anul 2026 va pune presiune pe trei direcții: ritmul contribuțiilor, volatilitatea piețelor și rolul Pilonului III. Dacă trendul contribuțiilor se menține, sistemul va continua să crească și să devină și mai influent în economie. Dacă volatilitatea persistă, va fi nevoie de comunicare mai bună și de educație financiară mai aplicată, pentru că percepția publică poate fi ușor zdruncinată de fluctuații pe termen scurt.

Iar Pilonul III rămâne „pariul” pe care România încă nu l-a câștigat: economisirea voluntară crește, dar nu este încă un obicei larg. În acest sens, contribuțiile la Pilonul III vor arăta dacă economia permite unui număr mai mare de oameni să pună bani deoparte fără să simtă că renunță la necesarul imediat.

După pragul de 190,9 miliarde lei, pensiile private intră într-o etapă în care nu mai e suficient să fie mari. Vor trebui să fie credibile, înțelese și, mai ales, capabile să ofere siguranță reală într-o societate în care diferențele din prezent riscă să devină diferențe permanente la pensie.